Prezentare romane, cărţi: Epilog
Un produs Blogger.
Photobucket

sâmbătă, 3 iulie 2010

Epilog


Epilog

          Frosa, care între timp aflase dimensiunea exactă a dezastrului financiar în care o târâse copilul ei favorit, suferea cumplit. Dar nu din cauza banilor pierduţi. O durea moartea lui pe care nu vroia să o accepte. Nu îşi făcea reproşuri în legătură cu modul în care l-a crescut şi cum a înţeles el să îşi trăiască viaţa. Cel puţin în opinia ei, Tase a avut un vis.
Chiar dacă nu şi-a ales corect mijloacele de realizare a lui, pentru ea rămâne un om care a vrut ceva în viaţă. Asta însemna mult pentru ea. Ar putea fi singurul lucru care credea că o va ajuta în perioada urmatoare, când treptat suferinţa ei va deveni suportabilă, apoi rutină şi mai târziu, amintire.
Când va ajunge la acest stadiu, Frosa va începe să se gândească, din nou, şi la ea. Şi atunci, probabil că atunci, pentru a trăi, se va apuca iarăşi de ce ştia să facă cel mai bine. Ca practicantă veche, cunoaştea că va trebui să se grăbească pentru că timpul trece, ea se trece, iar perioada de ei activitate se scurtează.
Odată convinsă de acest adevăr, a fost cuprinsă de un val de revoltă şi un început de ură îndreptată deopotrivă împotriva celor două sexe, bărbaţi şi femei, dar mai ales împotriva femeilor tinere.
Culmea era că acum îşi dădea seama mai bine decât înainte că aceste două feluri de oameni, numite sexe, nu pot supravieţui decât dacă trăiesc la un loc, amestecaţi, cât mai amestecaţi cu putinţă. Ori tocmai în această aglomeraţie ea trebuia să-şi reia meseria. Va trebui să înveţe din nou ce înseamnă zâmbetul profesional, amabilitatea şi drăgălăşenia, cu toate ca nu îi mai ardea de aşa ceva.
Îi va fi greu să deprindă din nou aceste prefăcătorii, cu atât mai mult cu cât, în opinia ei, bărbaţii s-au tâmpit de tot în ultimul timp. Ea cunoştea motivele pentru care ei au involuat până la limita degradării lor şi nu făcea niciun secret din asta.
Îi propăvăduia indignată oricui vroia să o asculte popularizând defectul cu pricina. De fapt, ea concentra motivele tâmpirii bărbaţilor prin câteva fraze spuse cu obidă care înglobau în ele toate observaţiile făcute de ea în ultimul timp.
- Nesimţiţii aştia de bărbaţi, le curg balele acum mai mult după proastele astea tinerele care umblă cu fundul şi ţâţele goale, dar n-are habar ce înseamnă meseria adevărată. În schimb au pretenţii la bani mulţi şi nu d-ăştia de-ai noştri, numai euroi sau dolari. Cele ca mine, cu vechime şi experienţă în câmpul muncii, posesoare ale unei tehnici câştigate în timp cu multă trudă, trebuie să se mulţumească cu mai puţin şi cu plata în lei tramvai, a tras concluzia Frosa.
Vădit spărată, pentru ulima dată, şi-a spus cu obidă în glas încă o dată păsul ei:
- Măcar de le-ar veni mintea la cap ăstora de la putere şi ar da drumul oficial la amor. Atunci aş fi în stare să îmi calc principiile şi aş deschide un bordel clasa I, la care s-ar îmbulzi şi străinii pentru relaxare. Dar nu le vine, a oftat cu năduf Frosa şi a plecat să se ocupe de cele necesare pentru înmormântare, ca Tase al ei, să fie şi el odată în rândul lumii, măcar acum când se mută,  cum a spus el.  

          Aici şi aşa se încheie povestea vieţii lui Tase, născut dintr-un amestec eterogen de gene nedesluşite, crescut de ambiţioasa Frosa cum s-a priceput ea mai bine, cea care s-a socotit întotdeauna părinte unic.  
          Viaţa lui, scurtă cât a fost, chiar dacă nu a fost un exemplu bun, a arătat încă o dată că drumurile greşit alese se sfârşesc în înfundături fatale.       


Bradu Florin
Toamna şi iarna anului 2008


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Sustin campania

Persoane interesate

Vizitatori

cc